Banii lui Mecena

Oameni cu averi și/sau fapte general puse sub semnul întrebării din punct de vedere moral sau legal (de la noi sau din altă parte) au uneori ambiția de a fi recunoscuți ca niște Mecena. În timp ce publicul îi cunoaște (mai explicit sau nu) drept corupți și/sau imorali, aceste persoane donează bani pentru caritate, finanțează artele, cultura, civismul, sau educația - de multe ori în mod sincer și fără vreun sinistru calcul ascuns în care păcatele financiare sau morale s-ar spăla cu acte caritabile sau culturale.

În fața donațiilor/sponsorizărilor/salariilor umbrite de infracțiune sau de imoralitate, se pot găsi multe atitudini. Comună la noi și în altă parte e cea de a pleca „demn” capul, a întinde mâna, și a-l aprecia pe Mecena. Excepții există, cum am exemplificat aici. O serie de excepții mai recente ne-o oferă atitudinea publică față de Martin Schkreli. Tacticile sale de afaceri, care l-au făcut mai întâi să devină o țintă a disprețului public în SUA (notabil cazul în care a cumpărat licența de producere/vânzare a unui medicament legat de SIDA, pentru a-i crește imediat prețul de la 13 la 750 dolari/pastila), și mai recent l-au adus la închisoare pentru înșelăciune, i-au permis ca la circa 30 de ani să fie deja milionar și Mecena. Aflăm însă că oameni care au beneficiat de mecenatul său încep să returneze banii, acum că au aflat ce fel de bani sunt și de la cine vin. O asociație de protecție a oamenilor străzii a anunțat că returnează o donație de 15000 de dolari din partea lui Shkreli. O casă de discuri specializată în muzică punk, care îl avea pe Shkreli printe investitori, a renunțat la orice legătură cu el la cererea artiștilor. Gesturile acestor oameni poate ne vor servi drept inspirație și la noi acasă. Oportunitățile de a face lucrul corect nu lipsesc – nici când ne alegem anagajatorul, nici când ne alegem mentorul, nici când ne alegem sponsorul, nici când ne alegem apropiații, dar nici în lucruri mărunte – de la butonul telecomenzii la butoanele de pe Facebook, la rafturile magazinului sau la mărunțișurile care ni se perindă prin față pe stradă. Sigur, în lumea complexă de azi "lucrul corect" e greu de definit, mai ales când lupii moraliști salariați de falși Mecena par că abundă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

Vă e frică de libertate

...cu număr. 67.