Câinii ciobanilor, bătrâni de 10 ani

Rezultă de la știri că o lege adoptată anul acesta de către parlament impune limite aberante ciobanilor în privința numărului de câini de la stână (doar unul la câmpie, doar doi la deal, doar trei la munte), și a accesului la terenurile agricole în timpul iernii. În plus, li se cere ciobanilor să permită accesul neîngrădit al vânătorilor.

Citim mai cu atenție: legea a fost adoptată într-adevăr vara aceasta, în ciuda opoziției președintelui Iohannis. Acesta din urmă a trimis legea înapoi parlamentului, criticând cele trei lucruri citate mai sus (limitarea pe numărul de câini, limitarea dreptului la pășunat, accesul prea liber al vânătorilor). Deputații au refuzat să asculte sfatul președintelui, retrimițându-i legea fără a elimina acele prevederi și obligându-l (potrivit Constituției) să o semneze așa cum e. Din acest punct de vedere, parlamentul pare să fi primit ce merită, prin protestele recente ale ciobanilor și prin critica cvasi-unanimă din partea opiniei publice.

Mai în detaliu însă, un document public al parlamentului arată că dintre cele două camere, Senatul a respins de fapt legea. Camera Deputaților în schimb a aprobat-o, ca "for decizional". În aceste condiții, este ilogic să vedem că protestatarii ciobani au fost primiți zilele trecute la parlament nu de reprezentanții deputaților, adică ai celor care au aprobat legea, ci de conducerea Senatului. Tocmai cei care nu aveau o răspundere directă în aprobarea legii pare că au ajuns să preia deficitul de imagine publică.

Să citim însă și mai cu atenție același document. Vedem atunci că legea cu pricina nu e nouă, ci doar o actualizare a uneia vechi de ani buni de zile, din 2006. Prevederile contestate de către ciobani existau de aproape 10 ani în legea veche. Ceea ce s-a întâmplat în 2015 în parlament, a fost o simplă actualizare, fără a modifica esența. De ce vedem proteste doar în 2015? De ce nu în 2006, 2007, 2008, etc ? Probabil pentru că cineva a început să aibă pretenția azi, în 2015, de a și aplica legea în mod explicit. Poate și pentru că azi informația circulă mai repede, și lumea se poate organiza mai ușor – iar cărarea de protest către parlament (cum am văzut, de multe ori cu bun motiv) e marcată cu semnalizatoare mari și luminoase de întregul sistem de opinie publică și de cam tot restul instituțiilor statului.


E probabil tipic pentru această zonă a Europei, să tolerăm timp de ani de zile niște legi pe care altfel le găsim nedrepte sau ilogice - dar să le tolerăm doar atâta vreme cât ni se permite să le încălcăm. Găsim pe cale să facem ceva doar atunci când nedreptatea (obicetivă sau subiectivă) din lege ne afectează concret, material. Nu e vorba doar de câinii oierilor. Facem la fel și cu limitările de viteză absurde în traficul rutier: le încălcăm sistematic, și ne aducem aminte să vorbim despre lipsa lor de logică doar atunci când încasăm o amendă. La fel, cu multe altele. Ceea ce duce la o cultură a lui „toată lumea o face; doar n-o să mă ia tocmai pe mine”. Ori, o parte din instituțiile statului, cu DNA în frunte, tocmai asta încearcă să demonstreze: că nu există intangibili; că oricine poate fi luat. Mesajul acestei campanii nu ar trebui să sune doar pentru marii corupți, ci și pentru cetățeanul de rând, complice la tolerarea unei legislații incorecte sau ineficiente, și a unei administrații așijderea: timpul nu mai are răbdare; e vremea să schimbați, sau să fiți schimbați. Cât despre deputați... e problema lor că, din cauza ignorării opiniei publice, vor pierde teren politic. Faptul că distrug credibilitatea unei instituții esențiale a democrației, și contribuie la propaganda în favoarea dictaturii, nu mai e însă doar problema lor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu, Bucureștiul nu fură banii Transilvaniei

...cu număr. 67.

Vă e frică de libertate