Șaorma ucigașă
Sunt comune în presa din lume
titluri precum „...kebabs:
Death wrapped in pitta bread”. Știe deci oricine că șaorma
(sau variantele foarte similare – kebab, gyros, etc) e nesănătoasă. De ce e nesănătoasă? Ca să citez
studiile cercetătorilor britanici (!), „the shock results were:
The average kebab contains 98 per cent of daily salt, nearly 1000
calories (half a woman’s daily food intake) and 148 per cent of
daily saturated fat.” Adică, un kebab mediu din Anglia conține
aproape toată sarea de care ai nevoie într-o zi, plus jumătate din
caloriile de care ai nevoie într-o zi, plus ceva peste lipidele
saturate de care ai nevoie într-o zi (dacă alegi să conțină
sosuri grase).
Unde e totuși șocul
în datele de mai sus? Unde e toxicitatea? Răspunsul e simplu: nu
e deloc – decât în aceea că șaorma e prea hrănitoare
și și în același timp prea accesibilă.
Iată, într-adevăr, o crimă de neiertat: să poată prea multă lume mânca prea pe îndestulate. Cu siguranță, asemenea privilegiu n-are cum să i se cuvină oricui!
Problema reală (pentru că
nu o putem nega) nu e în șaorma, ci în ceea ce faci în restul
zilei. Studiile britanice
sau din altă
parte punctează obiceiul din acele țări de a consuma kebab seara
târziu, la ieșirea de la băut bere - și evident peste cele
trei mese zilnice. Atunci da, șaorma pare o alegere alimentară
cel puțin rea. Dar nu e vina ei, ci a celorlalte alegeri pe care le faci în
alimentația din restul zilei. Un nutriționist citat de BBC
subliniază altfel că un kebab tipic conține de obicei tocmai lucruri pe care dieteticienii le-ar recomanda călduros: carne
slabă, făină din cereale integrale, și o salată din vegetale de
obicei proaspete. Sarea și grăsimile (inclusiv din cele
trans-nesaturate, general cunoscute ca fiind nesănătoase) sunt
aduse de maioneza sau sosurile care se adaugă la final; dacă s-ar
renunța la sosuri, sau ar fi folosite cu moderație, ar dispărea
complet criticile citate mai sus. Sigur, mai sunt apoi și problemele
generice, inerente oricărui fel de mâncare, și mai acute în cele
preparate și consumate în fugă (dar în principiu și aici
consumatorul are de ales dacă se uită cu atenție): mărimea
porției (de obicei dublă față de ceea ce am avea de fapt nevoie),
siguranța sursei ingredientelor, sau valoarea de mulți ignorată a
servirii unei mese (sau în general a trăirii unei vieți) în liniște și și fără stres.
În aceste condiții, cu
cât mai vocali suntem când cu aparent-bune argumente criticăm șaorma ca
periculoasă pentru sănătate, cu atât mai mult suntem vocali în a
spune de fapt că noi înșine, cu predispoziția noastră spre abuz
sau lăcomie sau bruschețe, suntem criticabili.
Comentarii
Trimiteți un comentariu