Complici la...

China tocmai a anunțat că își va suplimenta efectivele din trupele ONU de menținere a păcii, cu câteva mii de oameni, astfel încât va deveni contributorul numărul unu din lume. Cine sunt azi cei care contribuie cu oameni (militari, administrație sau altceva) la trupele ONU? Iată lista:

Rank	Country/Region	Peacekeepers
1	Bangladesh	9432
2	Ethiopia	8309
3	India	7794
4	Pakistan	7533
5	Rwanda	5591
6	Nepal	5332
7	Senegal	3575
8	Ghana	3156
9	China	3084
10	Nigeria	2940
11	Indonesia	2729
12	United Republic of Tanzania	2316
13	Morocco	2314
14	South Africa	2160
15	Egypt	2144
16	Burkina Faso	2056
17	Niger	1880
18	Jordan	1768
19	Togo	1726
20	Uruguay	1455
21	Benin	1449
22	Cameroon	1380
23	Burundi	1279
24	Brazil	1182
25	Chad	1141
26	Italy	1126
27	Republic of the Congo	989
28	Democratic Republic of the Congo	964
29	Kenya	954
30	Mongolia	945
31	France	926
32	Malawi	895
33	Malaysia	877
34	Cambodia	861
35	Sri Lanka	765
36	Zambia	693
37	Fiji	625
38	Republic of Korea	619
39	Spain	619
40	Ukraine	564
41	Peru	562
42	Netherlands	522
43	Gabon	442
44	Argentina	387
45	Chile	381
46	Ireland	368
47	Finland	339
48	Yemen	335
49	Gambia	318
50	Serbia	316
51	Guatemala	309
52	Sweden	306
53	United Kingdom	288
54	Guinea	282
55	Japan	272
56	Bolivia	233
57	Austria	220
58	Germany	198
59	El Salvador	190
60	Philippines	188
61	Tunisia	184
62	Cote d'Ivoire	181
63	Slovakia	163
64	Djibouti	159
65	Mauritania	152
66	Turkey	125
67	Paraguay	117
68	Canada	115
69	Namibia	108
70	Mali	106
71	Sierra Leone	95
72	Hungary	93
73	Romania	93
74	Zimbabwe	92
75	Norway	87
76	United States	80
77	Russian Federation	71
78	Armenia	65
79	Portugal	50
80	Honduras	49
81	Uganda	48
82	Denmark	47
83	Liberia	46
84	Greece	45
85	Bosnia and Herzegovina	44
86	Australia	43
87	Estonia	43
88	Brunei	30
89	Switzerland	27
90	Kyrgyzstan	23
91	Thailand	21
92	Croatia	17
93	Ecuador	17
94	Slovenia	17
95	Madagascar	16
96	Samoa	16
97	Jamaica	14
98	Poland	14
99	Bhutan	13
100	Colombia	12
101	New Zealand	11
102	Czech Republic	10
103	Moldova	9
104	Kazakhstan	7
105	Central African Republic	6
106	Belarus	5
107	Belgium	5
108	Vanuatu	5
109	Vietnam	5
110	Montenegro	4
111	Albania	3
112	Bulgaria	3
113	Lithuania	3
114	Qatar	3
115	Timor-Leste	3
116	Grenada	2
117	Iran	2
118	Lesotho	2
119	Mexico	2
120	Cyprus	2
121	Guinea-Bissau	2

Cele mai mari contribuții le au țările extrem de sărace. România este abia pe locul 73, în rând cu Ungaria, SUA, sau Rusia. În general, puterile economice mondiale nu se văd aproape deloc. Dintre cei 93 de păstrători de pace pe care îi furnizăm ONU, majoritatea sunt din domeniul „police” (în concordanță poate cu ce am scris aici). Toate aceste numere, majoritatea de câteva sute sau câteva zeci de oameni, sunt ridicole în fața numărului total de militari activi din aceste țări: 2,3 milioane în China, 1,4 milioane în SUA sau India, multe sute de mii în Rusia, Iran, Vietnam, Turcia, Columbia și altele (România vine pe firescul loc 52, cu 80000 de militari activi). Pe glob sunt, conform acestor statistici, 40 de milioane de militari activi (20 în trupe regulate, 20 în formațiuni paramilitare)...și 100 000 de membri în trupele de menținere a păcii. În tot acest timp, războiul civil din Siria a ucis din primăvara lui 2012 până acum cca 200 000 de civili. Proporțiile acestea vi se par firești? Oare această specie, din care facem parte, ar putea face lucrurile mai bine? Să privim pentru perspectivă și la războiul civil din Congo: pentru că de acolo nu ne vin refugiați, petrol, amintiri istorice sau religioase, sau șaorma, nu prea am observat cum în recentul război civil din Congo (1998-2003) au pierit între 2,5 și 5,4 milioane de oameni. Până și faptul că în timp ce alergăm după picături de apă pe Marte și reformăm în țară tot ce prindem, avem la doar câteva mii de kilometri o zonă în care numărul victimelor unui conflict absurd este socotit cu „plus/minus câteva milioane de oameni”, mi se pare că ne descrie, la nivel de societate, ca încă foarte iresponsabili, și încă foarte ipocriți. Iar Congo nu e singur. Avem și Sudanul cu încă unul sau două milioane de victime (1983-2005), și altele.

Dacă marile puteri economice par a avea contribuții relativ mici la capitolul „oameni alocați” pentru forțele de menținere a păcii, fondurile cu care participă la acțiunile ONU pot fi privite drept un element care să contrabalanseze semnificativ această stare de lucruri. Tabelul de mai jos arată cât la sută din bugetul ONU e finanțat de fiecare țară (sunt date doar cele pentru care procentajul rotunjit depășește 0,1%, deci doar ~60 din cele cca 200 de țări care contribuie). De departe, SUA contribuie cel mai mult la buget – aproape un sfert din total. Japonia iese în evidență cu 10%, urmată de Germania și altele de la 7% în jos. România vine pe locul 51, în concordanță (așa cum am mai subliniat pe acest blog) cu o mulțime de alți indicatori, mai toți corelați cu PIB-ul și cu mărimea țării (de fapt, contribuțiile la buget tocmai pe astfel de baze sunt cerute de ONU).

Țara	Procentaj contribuit la bugetul ONU
United States of America	22.0
Japan	10.8
Germany	7.1
France	5.6
United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland	5.2
China	5.1
Italy	4.4
Canada	3.0
Spain	3.0
Brazil	2.9
Russian Federation	2.4
Australia	2.1
Republic of Korea	2.0
Mexico	1.8
Netherlands	1.7
Turkey	1.3
Switzerland	1.0
Belgium	1.0
Sweden	1.0
Poland	0.9
Saudi Arabia	0.9
Norway	0.9
Austria	0.8
Denmark	0.7
India	0.7
Greece	0.6
Venezuela (Bolivarian Republic of)	0.6
United Arab Emirates	0.6
Finland	0.5
Portugal	0.5
Argentina	0.4
Ireland	0.4
Israel	0.4
Czech Republic	0.4
Singapore	0.4
South Africa	0.4
Iran (Islamic Republic of)	0.4
Indonesia	0.3
Chile	0.3
Malaysia	0.3
Kuwait	0.3
Hungary	0.3
Colombia	0.3
New Zealand	0.3
Thailand	0.2
Romania	0.2
Qatar	0.2
Slovakia	0.2
Philippines	0.2

Contribuțiile în oameni sau logistică, listate mai sus, pot părea foarte mici în raport cu pierderile, umane și materiale, suferite în anii recenți în lume în conflicte care ar fi putut fi, cu ochi atent și resurse suficiente, prevenite sau rezolvate mult mai prompt. Poate că nu exact instituțiile ONU sunt cele care ar putea face asta; există mai multe alte foruri și resorturi care încearcă să aducă echilibru și securitate în lume. Oricum însă, dacă tragem linia și socotim, bilanțul pare încă perfectibil – și va fi astfel până în ziua când el va arăta zero măcar la cifra victimelor umane. Pare greu de crezut că la acel obiectiv se poate ajunge altcumva decât pe cale inter-guvernamentală oficială – iar acolo pare greu de crezut că se poate ajunge atâta vreme cât discursul public de la noi sau din altă parte ignoră aceste subiecte, sau le tratează numai ocazional cu iluzia câte unei campanii temporare „save the...”, „e nevoie de o revoluție”, „donați pentru...”, „adăpostiți refugiați”, „share pe Facebook” etc. Aș argumenta că în lumea globalizată de azi nu mai e vorba că victimele războaielor fără sens au nevoie de mila noastră, de generosul nostru ajutor, sau de toleranța noastră; prin ceea ce nu facem suntem, oricât de indirect, ca societate, ca stat, și poate și ca indivizi, complici la crimă. Nu la una, ci la milioane. Nu acum o sută de ani, ci azi. Fără putința de răscumpărare a greșelilor – ci cel mult de a le limita pe viitor.