Blog Radu Silaghi-Dumitrescu

Un articol  de acum câțiva ani, citând surse de epocă, reamintește cât de grea era situația cetățeanului român acum 100 de ani. Resursele materiale ale țăranilor (ei constituind marea majoritate a populației) erau atât de mici încât abia ajungeau pentru o alimentație foarte precară. De acolo mizerie, boli, mortalitate, lipsă de civilizație. Revoltați, autorii vremii constatau apoi că unii țărani își cheltuiau puținul surplus (de multe ori adunat prin sacrificarea resurselor alimentare) pe mofturi nesănătoase dar cu aromă de modernitate – ca de exemplu farduri pentru fetele/femeile din familie. Atitudinea unei părți a elitelor față de cetățean pare că nu s-a schimbat de atunci. Și azi i se reproșează omului de rând că își consumă prea mult din salarii pe mâncare, că mănâncă nesănătos, sau că dacă are ambiții de modernitate ele sunt totuși nesănătoase. S-a schimbat desigur „nesănătatea”: dacă acum 100 de ani ni se reproșa toxicitatea fardurilor, azi ni se reproșează toxicitatea ...

Cât de mult ne-au încetinit cei 45 de ani de regim comunist? Dar cei 25 de ani de post-comunism? Dar perioada interbelică? Dar monarhia constituțională? Graficul de mai jos (conform datelor Madison Project) arată raportul dintre PIB-ul pe cap de locuitor al României și cel al țărilor vestice, respectiv cel al țărilor est-europene. La 1870 România se încadra exact în media est-europeană, în rând cu Polonia, Ungaria sau Cehia – și a rămas acolo până înainte de primul război mondial. Aparent, distrugerile provocate de război și criza economică din perioada interbelică ne-au afectat mult mai mult decât au afectat restul Estului european: am căzut la cca 50% față de vecinii noștri! După aceea, perioada comunistă pare să fi marcat o ușoară recuperare, către 70%. Apoi, o cădere dramatică în perioada 1985-2000 (cu o scurtă pauză între 1992 și 1996). Din 2000 încoace, reîncepe recuperarea. Remarcabil, tendința în raport cu Vestul Europei este exact aceeași. Între 1870 și 1914 decalajul din...

La intrarea în SUA se pare că în curând va fi nevoie să dăm ofițerului de la vamă parolele noastre de Facebook, email, laptop etc – dacă ni le cere. Pentru că, spune administrația vămilor americane, e datoria noastră de vizitatori să demonstrăm că suntem „curați” și nevinovați; cetățenilor americani nu li se aplică prevederile, pentru că în cazul lor (nu și în cazul străinilor) funcționează prezumția de nevinovăție. Asta dorește administrația, aleasă cu votul majorității atât în Congresul SUA cât și la Camera Reprezentanților, Casa Albă și conducerile majorităților statelor din SUA. Asta dorește majoritatea alegătorilor din SUA. E de spus însă că asta doriți și dumneavoastră . Deși mulți se opun de fațadă măsurilor de supraveghere și abuzurilor anticetățenești de tip Big Brother, aceleași măsuri de supraveghere și abuzuri li se par binevenite dacă sunt împachetate un pic diferit, ca să le gâdile orgoliul sau interesul. Uzul cvasiuniversal de sisteme electronice online (card banc...

Acum un an se declanșa seria de dezvăluiri despre presupusa diluare „de zece ori” a dezinfectanților din spitale. Dovezile au fost în principal de trei feluri: Analiza chimică a concentrației principalului agent activ din dezinfectanți, glutaraldehida Mărturiile unor surse de la firma implicată, cum că într-adevăr se practica diluarea Mărturiile unor medici cum că au auzit și ei de diluare sau că i-au văzut efectele Efectele campaniei de presă care a urmat au fost: Instituțiile statului au admis unele tacit și altele sonor că așa este: dezinfectanții erau diluați de zece ori Toată lumea știe că am avut (sau mai avem?) în spitale dezinfectanți diluați de zece ori – și că din cauza aceasta s-a comis un genocid Firma furnizoare s-a închis. Patronul s-ar fi sinucis, locuri de muncă au dispărut. Ministrul Sănătății, demisionat. Pe fundalul acesta, au fost descoperite și presupuse acte de corupție. Și totuși, am insistat să spun că dovezile materiale...

E greu să găsim pe cineva care să nu fie convins că în România s-a defrișat nemăsurat de mult în ultimii 25 de ani, sau că această defrișare nu constituie o problemă de siguranță națională. Pentru că am văzut cu toții știrile, am văzut cu toții dealurile rase , am văzut cu toții mormanele nesfârșite de bușteni în curtea lui Schw...offer. Vă propun să vedeți imaginea de ansamblu – mai exact, imagini din satelit cu pădurile României (verde închis) în 1987 și 25 de ani mai târziu, în 2012 (sursa: Google Earth, explicat aici ). Vedeți vreo diferență? Puteți estima, cu propriii ochi, cât de tare a scăzut suprafața împădurită a României în acești 25 de ani? Pare că deloc. Într-adevăr, iată datele Băncii Mondiale : Suprafața împădurită a României a crescut așadar cu ~1-2% din 1990 încoace. Cum se împacă imaginile din satelit, unde putem verifica cu propriii ochi că pădurile ne sunt esențialmente intacte, cu Armaghedonul despăduririlor despre care scrie presa și spun po...

La începutul lui 2017 Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a fost separat în două Ministere. O petiție circulă de ceva vreme împotriva acelei separări ( Ministerul Cercetării și Inovării de cel al Educației ), plus pe alte două subiecte mai vag definite - adunând ~1000 de semnatari. Mai nou, petiția are și rezumat-afiș, în care scrie mai pe scurt că „ suntem singura țară din Europa în care Educația și Cercetarea au fost separate ”. Această afirmație este neadevărată , după cum se poate verifica printr-o scurtă incursiune pe Wikipedia; iată realitatea: Ministere separate pentru Educație și respectiv Cercetare/Inovare (cu observația că "minister" poate avea înțeles divers în unele țări) se găsesc în Europa la UE (Comisia Europeană): Education, Culture, Youth and Sport și respectiv Research, Science and Innovation Marea Britanie: Education și respectiv Business, Energy and Industrial Strategy Austria: Education și respectiv Science, Researc...

Există în discursul public câteva teme durabile și toxice de pseudoștiință – ca de exemplu terapiile „alternative”, „alimentele-minune”, teoriile consipraționiste, capacitățile „paranormale”. Eforturi pentru combaterea acestor tendințe se cunosc de ceva vreme. Spre exemplu, indexul verificasursa.ro. Totuși, majoritatea acestor eforturi de indexare a site-urilor de pseudoștiință sunt subiective și neuniforme: cineva a notat, simplu, că anumite site-uri „abundă” în pseudoștiință – și le-a marcat ca atare. Dar ce înseamnă „abundă”? Cât de multe pagini? Cât de multe raportat la totalul de subiecte de pe site? Cât de multe raportat la audiența paginii? Vă propun mai jos un semafor al adevărului științific în presă, bazat pe un calcul automat, obiectiv, care ia în considerare popularitatea paginii, numărul de articole de pseudoștiință pe 14 teme pseudoștiințifice reprezentative, și (ca referință) numărul de articole pe o temă non-pseudoștiințifică (metodologia detaliată – la finalul ar...