Blog Radu Silaghi-Dumitrescu

În discursul public de la noi și din alte țări membre NATO, Rusia este un subiect des întâlnit. Se aduc acuze anumitor vectori de imagine publică, potrivit cărora ei ar fi „oamenii Rusiei”. În acest context e poate util să continuăm seria datelor numerice comparative despre presa din România (vezi aici și aici ), cu ochiul cititorului nu cu cel al specialistului sau jurnalistului, uitându-ne cine cât de des publică despre, de exemplu, Rusia: În postările precedente am subliniat cât de diferite pot fi „tabloidele” între ele. Și în figura de mai sus, unul dintre tabloide pare extrem de interesat de Rusia (în fapt, cel mai interesat dintre toate), iar celalalt e la polul opus, cel mai puțin interesat. Două publicații dintre cele analizate au un interes cel puțin dublu față de Rusia, comparativ cu media celorlalte și comparativ cu un posibil punct de referință care este agenția națională de presă Agerpress. Se poate ca datele de mai sus să fie afectate de măsura diferită în car...

Spuneam anterior că presa (cea generalistă exact la fel precum cea științifică) este datoare să aducă dovezi pentru fiecare afirmație pe care o face. De asemenea, am arătat date potrivit cărora există publicații de divertisment care au aceeași "proporție de Nostradamus" cu cu cele mai generaliste sau "quality", astfel încât celor care argumentează că presa e „nevoită” să abordeze subiecte facile pentru că „așa vrea publicul”... li se poate spune că greșesc. Între audiență și numărul de articole cu Nostradamus NU există deloc o relație directă. O altă formă de pseudoștiință comercială este expresia „studiile au arătat”. O numesc „pseudoștiință comercială” pentru că ea se pretinde informată de „studii” dar de fapt nu le citează; cititorul rămâne să creadă pe cuvânt afirmația, transformându-l pe ziarist/autor într-un fel de nou preot al unui nou-înființat „cult al presei”. Iată cât de des apare această expresie în câteva pagini de internet mai cunoscute (proporți...

Nostradamus a trăit acum 500 de ani. Potrivit cercetătorilor , așa-zisele sale succese de „predicție” sau „viziune” sunt minciuni, fabricații și falsuri – majoritatea inventate ulterior morții lui și susținute prin traduceri greșite, falsuri scrise de către necunoscuți mai recent, ori pure invenții cu scop publicitar. În aceste condiții, instituțiile de presă nu ar avea de ce să ne transmită săptămânal articole despre „profețiile” lui. Și totuși, o fac.  Site-ul verificasursa.ro/ prezintă o listă a surselor de pesudoștiință din România – pagini de internet care potrivit verificasursa.ro/ ar trebui consultate numai cu reticență. Pe ele în general vom găsi inevitabil „știri” despre Nostradamus (desigur, ȘOCANTE, ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE, SURPRINZĂTOARE, TERIFIANTE etc). Acestă listă ar fi: cocoon.ro fluierul.ro vremuritulburi.com nedreptate.net expunere.com descrieri.ro cunoastelumea.ro activenews.ro aflasitu.ro infoAlert.ro cyd.ro efem...

Am adresat pe 24 mai 2016 o petiție biroului de relație cu cetățenii la Președinția României, spunând: "[...] Domnule Președinte, în chestiunea dezinfectanților din spitale s-au făcut publice concentrații măsurate pentru glutaraldehidă (ingredient cheie al dezinfectanților), care părea să fi fost diluată de zece ori, sau poate mai mult. Doresc să insist, cum poate confirma un manual de chimie din liceu și cu atât mai mult cineva care folosește glutaraldehida în scop chimic și trebuie să îi cunoască exact concentrația la virgulă, că  glutaraldehida are o tendință de a se auto-condensa parțial reversibil în agregate care sunt însă și ele biocizi activi  („condensare aldolică și crotonică”). Măsura în care aceste reacții au loc depinde mult de pH, temperatură, dar și de alte componente. Este documentat și faptul că odată  supusă acestor reacții de condensare glutaraldehida NU își pierde proprietățile biocide  – pentru că polimerul este și el biocid. Prin urmare, o s...

Un prieten de pe Facebook citează un critic literar astfel „ masele mari nu pot fi conduse cu idei ce se desfășură liniar, nu pot fi conduse cu o logică geometrică: toate acestea se impun unor spirite de elită. Masele mari nu se mișcă decât sub prestigiul miturilor. Miturile îndeplinesc în felul acesta funcțiunea nobilă pe care un anumit animal, al cărui nume neacademic nu poate fi pronunțat aici, o îndeplinește în mijlocul unei turme de oi: o funcțiune de călăuzitor, de stea polară. Ceea ce nu împiedică pe bietul animal să poarte pretutindeni cu sine, asemenea oricărui mit, urechile cu care l-au înzestrat zeii și samarul cu care l-au încărcat oamenii ”. Aș comenta acest citat, pentru că el este reprezentativ pentru discursul public de la noi. Pentru început, conceptul de „mase mari” se supune paradoxului de tip Sorites (pe care l-am discutat anterior aici ). De asemenea și cel de „elite”. Adică , pentru unii „elita” poate însemna totalitatea oamenilor cu studii superioare; pentru...

Pentru că mi se reproșează de aproape dintotdeauna că „mă cred superior”, și pentru că mă știu vinovat de a fi căzut prea des victimă acestui reflex imatur, mi se strânge inima în fața expresiei „Brâncuși e al meu” . De ce? Pentru că eu nu mă simt suficient de important, sau de pregătit, ca să îmi declar personal posesia sau filiația față de o personalitate publică de anvergura sculptorului Brâncuși. Da, găsesc o logică în inițiativa statului de a acorda astfel de atenție patrimoniului național, ca și în inițiativa de a oferi compensație materială rudelor celebrului nostru concetățean. Sunt bucuros să susțin o astfel de inițiativă. Însă... Brâncuși nu e „al meu” în sens posesiv. Nici măcar „al nostru” - decât în sens de filiație, în măsura în care găsim că avem ceva în comun cu dânsul. Comun cu dânsul găsim spiritul de apartenență/asociere la o comunitate culturală. Campania publicitară pe tema „Brâncuși e al meu” insistă însă explicit să nege componenta comunitară din expresia ...

Conform datelor CIA World Factbook disponibile public , România are, dintre țările mai avansate tehnologic, cel mai mic raport între numărul de kilometri de litoral și suprafața totală a țării -  în urma a aproape două sute de alte țări și teritorii. În detaliu, indicatorul (kilometri litoral)/(suprafață țară) are valori în jur de 2000 în destinații turistice maritime cunoscute precum Maldive, Monaco sau Insulele Bermude, apoi  câteva sute în Bahamas, Malta sau Dominica, apoi circa 100 în Croația, Grecia sau Jamaica, circa 20 în Italia, Costa Rica, Muntenegru sau Portugalia, în jur de 10 pentru Spania, Turcia sau Israel, între 3 și 8 pentru Bulgaria, Franța sau Mexic, sau în jur de 2 pentru o țară puțin cunoscută pentru litoral precum Belgia. Pe această scală, România are... doar 0.98 . Cu un asemenea coeficient subunitar (litoral)/(suprafață totală), cu un total de coastă maritimă de doar cca 100 de km, este absurd să încercăm să ne comparăm cu oricare dintre cel...