Postări

Pământul nu este rotund

Există și azi persoane care refuză să creadă că Pământul e rotund. Persoane pentru care conceptul Pământului ca  sferă învârtitoare  (pentru că „rotund” e perceput adesea în sens foarte specific, ca însemnând „sferic” sau „circular”) e  prea departe de realitatea de zi cu zi . Tehnic vorbind, reticența lor este justificată: Pământul nu e chiar perfect sferic, ci e ceva mai deformat. De la această reticență justificată, bazată pe fapte demonstrabile, vin construite însă teorii precum aceea că Pământul ar fi de fapt  de-a dreptul plat . Pentru oamenii educați, teoria Pământului plat este o minciună absurdă, iar adepții ei... sunt adesea dur criticați.  În opinia mea aproape nicio afirmație pe care o facem nu poate fi tratată literalmente. Am detaliat în  altă parte  acest lucru, pentru afirmații aparent simple precum „1+1=2” sau „marea e albastră”: în spatele lor stau procese neuronale și construcții semantice foarte complexe (de exemplu, „1+1=2” afi...

Viruși sau virusuri? Dezavuez diferențierea

În limba engleză cuvântul „virus” cu pluralul „viruses” se referă atât la înțelesul biologic/medical cât și la cel din domeniul calculatoarelor. În limba română însă... suntem mai pretențioși ca englezii și americanii (care, să subliniem, sunt creatorii acestor cuvinte și acestor noțiuni în sensul lor actual): pentru pluralul lui "virus"  folosim în medicină/biologie „virusuri” iar în informatică/calculatoare „viruși” - deci cuvinte diferite acolo unde limba engleza găsește suficient unul singur. Lumea de rând nu achiesează la această subtilitate: spre exemplu galeria echipei de fotbal „Sănătatea” din Cluj este (din câte știu) cunoscută local sub porecla de „virușii verzi” și nu „virusurile verzi”. O altă formă de alambicare lingvistică ne vine din cauză că importăm în română cuvinte din limbi diverse. Spre exemplu, sinonimele scop, țel, țintă și obiectiv sună foarte diferit, în așa măsură încât unii vorbitori sunt tentați să teoretizeze impunând artificial diferențe d...

În sfera culturală a cui ne aflăm?

Imagine
Un articol recent din revista de specialitate PNAS propune câteva hărți ale limbilor moderne din lume, pe baza relațiilor dintre aceste limbi pe trei coordonate: cărți (numărul de traduceri în/din limbile respective), wikipedia (utilizatori care consultă articole în mai mult decât o limbă) și Twitter (asemeni ca în wikipedia). Datele publicate în articol sunt sintetizate într-o aplicație online , care dă reprezentări grafice. Redau aici câteva exemple. Harta bazată pe cărți arată așa:   Ea pare să reflecte rezonabil lumea așa cum o știm – cu marii ei poli de putere politică și culturală definind nodurile hărții (anglofoni, hispanici, francofoni, rusofoni, chinezi, indieni, arabi). Româna (notată cu RON pe hartă) se află undeva în centrul unui patrulater definit de engleză, franceză, rusă și spaniolă, relativ aproape și de germană și turcă deși fără legături foarte clare cu ele. O a doua hartă  (vezi mai jos) ne prezintă în detaliu relațiile cele mai importante ale li...

Bunul simț de a te lăsa scuipat

Într-o discuție online apropo de generalizările nejustificate asupra despăduririlor din România, am postat câteva imagini din satelit cu o vedere de ansamblu asupra suprafeței pădurilor în ultimii 25 de ani la nivel național și la nivelul unei zone din nordul țării (ca studiu de caz mai detaliat). Despăduririle în acele hărți sunt pur și simplu nedetectabile cu ochiul liber. Am scris acea concluzie subliniind că desigur există și cazuri punctuale de abuzuri. Problema cu dovezile prezentate în acea postare a mea este... că ele contrazic prejudecăți prea adânc înrădăcinate. Când „toată lumea” din jurul tău, când „toți experții”, când „toți liderii de opinie” pe care îi recunoști ca atare își pun reputația în joc pentru a afirma că "e un dezastru național", "munții noștri au fost rași", „s-a mers prea departe”, „x trebuie să meargă la închisoare”, „x merită să se tăvălească în chinuri”, când tu însuți ai luat atitudine publică pe acele coordonate dure și uneori fă...

Cum arată o țară despădurită

Imagine
Pentru că la postarea anterioară despre defrișări mi s-a reproșat (pe bună dreptate) că nu am inclus ceea ce în știință se numește „experimentul control pozitiv”, prezint aici o comparație între harta României 1987 versus 2012, și harta unei porțiuni echivalente din Brazilia 1987 versus 2012. Sursa datelor este vizibilă în imagini. Iată România: Singurele diferențe notabile între 1987 și 2012 sunt eventual cele de contrast al imaginii. În rest, nu pare vizibilă vreo schimbare notabilă în aria de culoare verde-închis, care denotă pădurile. Și acum iată o porțiune de aceeași suprafață din Brazilia, la aceeași scară (în colțul din stânga jos se vede scala, iar în dreapta sus este figurată harta pentru a confirma că vedem Brazilia și nu altă țară): În cazul Braziliei, despăduririle se văd foarte bine pe harta din satelit. În cazul României, despăduririle sunt nedetectabile pe harta din satelit. Imaginile acestea nu înseamnă că în România nu există despăduriri sa...

25 de ani de defrișări: DOVADA în imagini

Imagine
Pentru că piața publică de idei și informații din jurul nostru abundă în informații și imagini cu păduri defrișate după Revoluție, vă propun să avem o imagine de ansamblu la propriu . Google oferă posibilitatea vizualizării evoluției în timp a imaginilor din satelit asupra României, ca și asupra oricărui alt colț de lume. Să privim așadar cum arăta România în 1987 și cum arăta după 25 de ani, în 2012, potrivit imaginilor din satelit: Zonele verde-închis reprezintă pădurile. Între 1987 și 2012 nu există nicio diferență vizibilă. Poate că privim lucrurile prea în mare, prea de departe? Să încercăm să ne concentrăm atunci pe frontiera româno-ucraineană, despre care o știre recentă insista că e defrișată dezastruos pe partea română și împădurită frumos pe partea ucraineană. Iată imaginile, 1987 versus 2012: În colțul din dreapta-sus al imaginilor se vede figurat cam pe unde trece frontiera româno-ucraineană – adică acea linie de demarcație unde (potrivit ști...

Idiocrația: un mit al imposturii

Zilele acestea rulează din nou la televizor filmul american „Idiocracy”. Tema lui e un loc comun: pe zi ce trece lumea e tot mai proastă , IQ-ul e în scădere, valorile nu mai sunt recunoscute, televizorul/tehnologia ne distruge, civilizația dispare, pe vremuri era mai bine etc. Există o singură problemă cu afirmațiile de mai sus: sunt minciuni . Sunt minciuni , pentru că foarte probabil „analfabetul” de azi știe mai multe despre lume decât știa profesorul universitar de pe vremea lui Leonardo da Vinci. Iar absolventul „ordinar” de BAC a scris până la 18 ani mai multe cuvinte (fie doar și la școală, ca să nu mai vorbim de SMS-uri) decât scria un profesor universitar din evul mediu în toată cariera lui. Sunt minciuni , pentru că IQ-ul mediu  a fost în creștere în ultima sută de ani pe măsură ce s-a alfabetizat populația – și era normal ca creșterea să se oprească atunci când procesul de alfabetizare a reușit. Poate că sunt pași de făcut mai departe, dar vor fi mult mai gr...