Blog Radu Silaghi-Dumitrescu

O știre recentă puncta, nu pentru prima dată, intenția declarată public a unui for român de specialitate de a propune la premiul Nobel un anume scriitor. Una dintre puținele și simplele informații ce se pot citi pe pagina oficială www.nobelprize.org/ la secțiunea „Nominations” este că nominalizările trebuie să rămână secrete timp de 60 de ani. Faptul că organizația profesională respectivă și/sau cele de presă care au preluat știrea nu par să cunoască detalii de asemenea simplitate despre modul în care funcționează o entitate despre care scriu sau căreia îi vor adresa o cerere oficială se leagă poate de o atitudine pe care am descris-o recent într-o altă postare despre modul în care ne interesează detaliile bugetului național. Astfel, mulți dintre noi aspiră, onest de obicei, la lucruri mari. Fie să înțeleagă bugetul național, fie să fie luați în seamă de cei care îl scriu, fie să fie cei care îl scriu, fie să publice un articol științific (sau foarte multe) într-o anume revistă p...

Redau o parte din răspunsul la un nou set de întrebări pentru care îi mulțumesc lui Petru Munteanu de la Foreign Policy. Tema era legată de implicarea diasporei. Mă grăbesc să îl redau, pentru că altfel lista de lideri de partide începe să își piardă actualitatea... Cred că în ochii oricui e evidentă frustrarea pe care o resimte o mare parte a cetățenilor cu drept de vot, indiferent de domiciliu, față de performanța sistemului politic din România. Sistemul în sine pare să fi perceput acest lucru. Ca dovezi pot fi invocate perpetuul joc de alba-neagra din ultimii ani, jucat cu acronime în jurul principalelor forțe politice - USD, USL, PSD+PC+UNPR, PDL, PLD, ARD, (P)MP, FC, ACL, PLR etc, dar și faptul că azi președinții principalelor forțe politice din parlament sunt oameni fără un „trecut” pre-1989 (în majoritatea lor din cauza faptului că sunt relativ tineri) – Victor Ponta, Alina Gorghiu, Vasile Blaga, Kelemen Hunor, Călin Popescu Tăriceanu, Elena Udrea. Nici acronimele și nici ...

"Mulți m-au sfătuit Să mă dau la fund pentru o vreme. E mai bine așa, Pentru o vreme, Și m-am dat. La fund toți se împiedicau de mine. Și-am ieșit iar la suprafață. Acum om vedea..." [Lots of people advised me To try and lay low for a while. It would be better that way, For a while, So I laid low. Yet, laying low I was getting in everybody's way. So I surfaced back up. Now, we'll see.] Marin Sorescu, "Incertitudine" ("Uncertainty"; translation by RSD) Mi-au căzut zilele trecute întâmplător sub ochi următoarele valori numerice din baza de date Thomson-Reuters ISI pe ultimii trei ani, domeniile Biochimie și respectiv Chimie anorganică, pentru autori afiliați în România; cunoscătorii știu, iar ceilalți trebuie avertizați, că ele au valoare limitată, și în niciun caz nu sunt menite să fie folosite pe post de oglindă-oglinjoară (cf. povestea Albei ca Zăpada). Sunt numeroși alți biochimiști în țară de ...

O analiză dintr-un articol recent din revista de specialitate Scientometrics relevă că, pentru o universitate reprezentativă pentru cele de vârf din România, 10% dintre angajați sunt cei care generează 95% din producția științifică reflectată în fluxul principal de informație de profil (reviste indexate în cele mai selective baze de date, cărți ajunse într-un număr mare de biblioteci internaționale). Procentul celor care fac acest lucru la nivele direct competitive cu cele mai bine apreciate universități din lume e încă și mai mic, de cca 2% - ei generând în schimb cca 40% din producția științifică mai sus descrisă. Prin complementaritate, 90% dintre angajați publică în medie un articol sau o carte de impact notabil o dată în carieră (o medie de 0,02/an). Valoarea de 2% nu ar trebui neapărat să mire. Cei interesați au remarcat poate că la multe criterii după care oamenii sunt inegali, aici și oriunde altundeva în lume, începând cu distribuția averilor, mergând la IQ și la multe alt...

Într-o postare anterioară făceam aluzie la modul agresiv în care mediul public încearcă să impună o cultură a superlativului. La nivel descriptiv sau prin deziderate, e vorba despre faptul că suntem, am fost, vom fi, sau ar trebui să fim cei mai... orice: buni, răi, deștepți, bogați, săraci, proști, lași curajoși, vechi, noi, bețivi, educați, needucați, analfabeți, geniali, mari, mici, grași, slabi, verzi, albi, negri etc. Prin contrast, în opinia mea unul dintre puținele lucruri care ne caracterizează cu adevărat este faptul că avem picioarele pe pământ și ne știm cântări judicios relativ la cei din jur. E o trăsătură manifest absentă din profilul majorității personalităților perindate în mass-media, fie ei vectori de opinie, vedete ad-hoc, politicieni, magnați, servanți publici, etc, – dar pe care mă bucur constant să o regăsesc în oamenii din jurul meu. De altfel acest contrast între reperele vizibile în viața publică și reperele interne ale celor din care se hrănește această „vi...

Destinul noțiunii de cultură este îngemănat cu cel al umanității. Cu toții acceptăm, explicit sau implicit, că unul din principalele lucruri care îl diferențiază pe om de animale este capacitatea de a genera cultură. Realizările unei națiuni, ale unui grup, sau ale unui individ sunt cuantificate în mare măsură prin prisma contribuțiilor aduse la cultura locală și/sau universală. Spre exemplu, temuți sau respectați la vremea lor, dacii, gepizii ori tătarii și-au păstrat un loc în memoria colectivă a umanității în primul rând datorită unor popoare cu o cultură mai dezvoltată, ai căror poeți, istorici, filozofi, lingviști, pictori sau sculptori le-au consemnat existența. În acest context, nu putem încerca decât o îndreptățită îngrijorare privind la adesea enunțata criză culturală în care ne aflăm; prin prisma celor expuse mai sus, sucombarea pe scară largă a culturii nu poate să însemne decât o regresie spre animalitate, un pas spre neființă. Este legitim așadar să ne întrebăm dacă, și ...

Am revăzut recent în presă știrea despre clasamentul țărilor după consumul de alcool. În bună tradiție cu alte ocazii, a primat abordarea senzaționalistă care ne permite să asociem superlative expresiei „românii sunt” (ea însăși predispusă la abuz), fie că e vorba de superlative pozitive ori negative (în funcție de domeniu și eventual de ce ni se „sugerează”, suntem ori cei mai geniali, ori cei mai răi – numai să fie menționată expresia „cei mai”). Așadar, știrea standard ne spune că România este printre primele țări din lume la consumul de alcool. Clasamentul astfel popularizat are pe primele zece locuri , în ordine descrescătoare, Belarus, Moldova, Rusia, România, Ucraina, Andorra, Ungaria, Cehia, Slovacia, Portugalia. Criteriul de clasare este numărul de litri de echivalent de alcool pur consumați pe cap de locuitor pe an, de populația peste 15 ani. Valorile pentru primele 10 țări sunt în zona 12-17, adică, pentru România, cca 1 litru de alcool pe luna, deci aproximativ 33 mL ...