Statul incompetent

Statul incompetent

Să ai în față o decizie a CCR care îți cere să semnezi un document – iar tu să zâmbești săptămâni în șir cu subînțeles și să tragi demonstrativ de timp cu replici despre „să citim, să înțelegem”...
Să îți scrie CNATDCU „plagiat” și „n-ar trebui publicat niciunde” iar tu să pozezi în victimă sau să negi evidența...
Să faci alba-neagra cu protocoale  secrete de „de colaborare dar de fapt nu ci de cooperare” și cu „echipe care nu-s mixte ci comune”....
Să lupți împotriva abuzului cu alte abuzuri...
Să sancționezi greșelile, plagiatele sau hoțiile altora - dar să închizi ochii la ale celor pe care îi percepi ca aliați...
Să căpușezi instituțiile de educație și cultură cu pseudointelectuali specialiști în „apărare, intelligence, management” ale căror plagiate și locuri comune nu le citește nimeni, dar care se închipuie atotștiutori în orice și dau tonul unor campanii dezgustătoare de dezbinare sau dezinformare sau discreditare a ideii de democrație de la pupitrele „instituțiilor statului”...
Să susții abuzurile instituțiilor de forță până ți se uzează credibilitatea iar apoi să treci în tabăra opusă pentru a o decredibiliza și pe ea...
Să ți se propună soluții simple iar tu să le respingi pentru că „e dreptul tău” nu pentru că le poți argumenta ineficiența...
Să știi că „peste tot” se practică angajări fictive sau alte aparent-mărunte abuzuri în funcție și să taci despre cele pe care le vezi cu ochii tăi...
Să știi că ai fost complice măcar prin tăcere la infracțiuni și să te prevalezi de tehnicalități confundând voit incompetența procurorilor cu nevinovăția ta...
Să te deranjeze agramatismele altora și să nu le vezi pe ale tale sau ale echipei/instituției tale...
Să treci sub tăcere creșterea constantă și ireversibilă, fie ea și încă de departe insuficientă, a puterii de cumpărare, a PIB-ului sau a altor indicatori de bunăstare, sau integrarea în UE, din ultimii 10-20 de ani și să clamezi constant „dezastrul continuu”...
Dacă ai fost votat pentru că te pricepi la administrație mai mult decât alții și confunzi acest vot cu iertarea pentru orice greșeală trecută..
Să crezi că a vedea greșelile altora te face să ai dreptate în orice...
Să nu înțelegi că voturile se dau pentru realizările anterioare nu pentru că „le zice bine” sau „a promis”... iar după ce n-ai înțeles, să îi consideri specie inferioară pe cei pe care nu i-ai convins să-ți urmeze cuvintele înțelepte...
Să fluturi insulte, glumițe grobiene, spânzurători, îndemnuri la crimă sau la viol sau interzicerea dreptului la asociere sau la liberă exprimare în numele valorilor europene și având în spate susținerea instituțiilor de forță ale statului...

Toate acestea țin în primul rând de incompetență și de caracterul personal. A fi incompetent nu necesită nici curaj nici responsabilitate civică. Caracterul personal... e treaba fiecăruia.

Se tot vorbește de binom și de statul paralel. Deși reflectă realități ale unor abuzuri, e ilogic să folosim aceste expresii atâta vreme cât au fost definite tocmai de (foști) reprezentanți ai grupurilor care au comis sau comit acele abuzuri. Abuzul e o formă de incompetență – fie că e abuz în funcție, corupție sau abuz de putere. Ar trebui să ne deranjeze incompetența de orice fel. Ar trebui să ne deranjeze statul incompetent. De fapt, pe hârtie ne și deranjează. Când vine însă vorba să facem ceva (altceva decât să cerem supunere oarbă în numele faptului că știm critica sau cere demisii, sau în numele faptului că am fost votați).... pare mai greu. Avem însă datoria să încercăm, fiecare în modul în care înțelege – și susținând inițiativele bune de oriunde ar veni ele. Pentru că altfel... vom avea țara pe care o merităm. Sau pe care, curând, o vor merita doar alții.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 68.

Luați lumină și funie

Inegalitatea din România – iar (nu) suntem ultimii