Omerta socială și academică

Cunoscută din zona sud-europeană, omerta e definită ca „interdicția categorică de cooperare cu autoritățile statului sau recurgerea la serviciile sale, chiar și atunci când cineva a fost victima unei infracțiuni”.
Definiția de mai sus e în opinia mea înșelătoare, de vreme ce sursa citată ne spune de asemenea că originea termenului e probabil în vremuri când nu exista un „stat” în accepțiunea modernă a termenului. Cu acest caveat, putem discuta despre o omertă aparent diferită în societatea românească: „interdicția categorică de cooperare cu opinia publică sau recurgerea la serviciile sale, chiar și atunci când cineva a fost victima unei infracțiuni”. Desigur, într-o țară neaflată sub strictă dictatură  (eventual externă) „statul” nu este altceva decât o manifestare a „opiniei publice”.
La fel ca în mafiile siciliene, în România (inclusiv, sau cu atat mai mult in mediul academic) „nu e bine să te expui”. Nu e bine să te mânjești apărând presă. Nu e bine să te mânjești făcând politică. Nu e bine să îi critici pe cei mai puternici decât tine. Nu e bine să faci contestații. Nu e bine să candidezi la concursuri/alegeri unde nu ai fost chemat personal de un șef să candidezi – și mai ales nu la cele care nu sunt pregătite pentru tine. Dacă ești candidat, nu e bine să vorbești despre candidatura ta – pentru că de fapt „cerșești voturi”. Nu e bine să vorbești despre rezultatele tale profesionale – pentru că de fapt „cerșești atenție” sau „cerșești bani”. Dacă în mediul universitar decizii academice solide sunt înlocuite de alegeri administrative arbitrare sau controlate de grupuri de interese ilegitime, se cuvine să taci pentru interesul „instituției” sau al „rapidității reformei” sau al „dorinței domnului ministru/director/etc”. Dacă plagiatul pe care l-ai observat e incomod sistemului de putere din care faci parte, atunci e civic să vorbești; dacă plagiatul e în tabăra „celor buni” atunci e civic să taci. Tăcerea e de aur, când servește structurii de putere, formală sau nu, în care te afli. La fel ca în omerta siciliană.

Pentru adepții acestui sistem de gândire, statul însuși devine un fel de organizație mafiotă, pentru care principalul pericol/adversar e opinia publicului, opinia contribuabililor. Asta, chiar dacă acei adepti se numesc sau se consideră luptători antimafie sau activiști civici „antisistem”.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 73.

Profesorul Ioan Silaghi-Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, ar fi împlinit azi 73 de ani. A fost dintre aceia pe care faptul că au picioarele pe pământ nu-i împiedică să poată merge, la propriu sau la figurat, oriunde e nevoie sau oriunde se cade. A creat de la zero lucruri, așa cum i se cuvine oricărui  om . Căile i s-au întretăiat cu cele ale unor personalități notabile ale științei și cu domenii de cunoaștere dintre cele mai spectaculoase – astfel încât unii spun că a  pornit de jos  („de la țară”, din satul Botiz) și a ajuns foarte  sus  – la porțile Academiei Române, la universități din Germania, Franța, Anglia, SUA... El v-ar fi spus poate totuși că locul de unde a pornit  era deja suficient de sus  încât de la acea înălțime, a câmpului de la marginea orașului Satu-Mare, să poată plana către  alte  locuri înalte – fie că a fost vulcanul Popocatepetl, ori Center for Computational and Quantum Chemistry de la University of Georgia, ori Universitatea din Heidelberg
Citiți mai multe

Cazul misteriosului teren bihorean de fotbal construit în pantă

Imagine
O serie de instituții de presă, sportive și nu numai, difuzează poze cu un teren de fotbal amenajat într-o pantă incompatibilă cu orice sport clasic. Iată un exemplu: E clar din poză că terenul există și că e unul absurd. I s-a dat și locația, undeva în județul Bihor (vezi de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Dar... știrea are probleme: pretinde că descrie un teren din Bihor la care s-a început lucrul în 2010 și s-a terminat în 2012 cu costul a 600000 RON (de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Or, terenul din poza de mai sus nu e „construit” în niciun fel – ci doar trasat pe o panta preexistentă, care pare parte a unui terasament de drum. pozele se regăsesc postate pe internet în străinătate încă dinainte de presupusa dată de finalizare a terenului din Bihor: http://www.foundshit.c
Citiți mai multe

Cum aleg revista de specialitate

Unde să îmi public rezultatele științifice? Răspunsul la această întrebare e de multă vreme tulburat de confuzii de termeni/standarde. Propun aici câteva repere din experiența proprie – în special legată de chimia anorganică și bioanorganică. Răspunsurile sunt în aceeași măsură valabile în momentul în care aleg sursele de informare: ce citesc, respectiv cât de credibil sau de validat științific e ceea ce citesc. Într-o ordine aproximativă a priorității notabilității, țintele de publicare pot fi: Revistele Science și Nature . Sunt cel mai prestigioase. Poate alte câteva de asemenea, din domeniul medical. Reviste din seria Nature (Nature Chemistry, Nature Communications etc) Revistele folosite în calculul indicatorului Nature Index. Conform http://feedback.natureindex.com/knowledgebase/articles/423523-what-journals-are-included-in-the-nature-index ele sunt ACS Nano, Advanced Functional Materials, Advanced Materials, American Journal of Human Genetics, Analytical
Citiți mai multe