Blog Radu Silaghi-Dumitrescu

Un articol  de acum câțiva ani, citând surse de epocă, reamintește cât de grea era situația cetățeanului român acum 100 de ani. Resursele materiale ale țăranilor (ei constituind marea majoritate a populației) erau atât de mici încât abia ajungeau pentru o alimentație foarte precară. De acolo mizerie, boli, mortalitate, lipsă de civilizație. Revoltați, autorii vremii constatau apoi că unii țărani își cheltuiau puținul surplus (de multe ori adunat prin sacrificarea resurselor alimentare) pe mofturi nesănătoase dar cu aromă de modernitate – ca de exemplu farduri pentru fetele/femeile din familie. Atitudinea unei părți a elitelor față de cetățean pare că nu s-a schimbat de atunci. Și azi i se reproșează omului de rând că își consumă prea mult din salarii pe mâncare, că mănâncă nesănătos, sau că dacă are ambiții de modernitate ele sunt totuși nesănătoase. S-a schimbat desigur „nesănătatea”: dacă acum 100 de ani ni se reproșa toxicitatea fardurilor, azi ni se reproșează toxicitatea ...

Cât de mult ne-au încetinit cei 45 de ani de regim comunist? Dar cei 25 de ani de post-comunism? Dar perioada interbelică? Dar monarhia constituțională? Graficul de mai jos (conform datelor Madison Project) arată raportul dintre PIB-ul pe cap de locuitor al României și cel al țărilor vestice, respectiv cel al țărilor est-europene. La 1870 România se încadra exact în media est-europeană, în rând cu Polonia, Ungaria sau Cehia – și a rămas acolo până înainte de primul război mondial. Aparent, distrugerile provocate de război și criza economică din perioada interbelică ne-au afectat mult mai mult decât au afectat restul Estului european: am căzut la cca 50% față de vecinii noștri! După aceea, perioada comunistă pare să fi marcat o ușoară recuperare, către 70%. Apoi, o cădere dramatică în perioada 1985-2000 (cu o scurtă pauză între 1992 și 1996). Din 2000 încoace, reîncepe recuperarea. Remarcabil, tendința în raport cu Vestul Europei este exact aceeași. Între 1870 și 1914 decalajul din...