Omerta socială și academică
Cunoscută din zona sud-europeană, omerta e definită ca „ interdicția categorică de cooperare cu autoritățile statului sau recurgerea la serviciile sale, chiar și atunci când cineva a fost victima unei infracțiuni ”. Definiția de mai sus e în opinia mea înșelătoare, de vreme ce sursa citată ne spune de asemenea că originea termenului e probabil în vremuri când nu exista un „stat” în accepțiunea modernă a termenului. Cu acest caveat, putem discuta despre o omertă aparent diferită în societatea românească: „ interdicția categorică de cooperare cu opinia publică sau recurgerea la serviciile sale, chiar și atunci când cineva a fost victima unei infracțiuni ”. Desigur, într-o țară neaflată sub strictă dictatură (eventual externă) „statul” nu este altceva decât o manifestare a „opiniei publice”. La fel ca în mafiile siciliene, în România (inclusiv, sau cu atat mai mult in mediul academic) „nu e bine să te expui”. Nu e bine să te mânjești apărând presă . Nu e bine să te mânjești...